(...) În ultimii cincisprezece ani, a existat o tendință puternică de a răsturna Legea, Dreptul internațional public, dreptul afacerilor și dreptul superior al statelor naționale, în favoarea unor interese care nu mai au nimic de-a face cu justiția și echitatea. Ca și peștele, legea putrezește de la cap. Exemplele abundă. Luați cazul Curții Penale Internaționale. În doar câteva luni de anchetă, ea l-a pus sub acuzare pe Vladimir Putin pentru crime împotriva umanității. Fie. Dar ce credibilitate are când știi că președintele său este polonez și procurorul său un britanic, ambii rusofobi convinși? Iar un fost procuror Fathi Bensouda a fost sancționat de Washington, pentru că a vrut să investigheze crimele de război americane din Afganistan (...).

Curtea Europeană a Drepturilor Omului se confruntă cu aceleași abuzuri. Respectată anterior, această instanță a căzut sub influența rețelelor Soros, care au reușit să aibă acolo numiți în jur de douăzeci de judecători apropiați de O.N.G.-urile miliardarului maghiar-american, după cum reiese din investigațiile aprofundate ale revistei „Current Values”, niciodată infirmate. Acum este cucerit de valorile wokiste și neoliberale.

Timp de trei ani, petiții, rezoluții parlamentare și crearea unui grup de experți responsabil cu „pastrarea independenței și imparțialității judecătorilor” au rămas fără nici un rezultat, atât de eficient a fost lobby-ul. În ceea ce privește Curtea Supremă americană, acum politizată până la moarte și Curtea Constituțională Franceză, formată din membri din partidele care sunt în întregime dedicate cauzei lor, aceasta nu mai este altceva decât o cameră de înregistrare a deciziilor guvernamentale, așa cum este vorba despre demonstrează acest lucru cu decizia sa recentă privind legea pensiilor. Ea și-a luat chiar libertatea de a interzice folosirea unui referendum!

Dar independența judecătorilor și imparțialitatea instanțelor nu sunt singurele în discuție. De asemenea, sunt problematice extrateritorialitatea anumitor drepturi, cea americană în special, precum și privilegiul de jurisdicție universală pe care anumite jurisdicții și l-au arogat. Ei scurtcircuitează drepturile și, prin urmare, libertățile naționale, în măsura în care își impun regulile în absența oricărei decizii democratice (...).

Când instanțele americane își iau libertatea de a condamna companiile europene la amenzi de miliarde de dolari pentru că au folosit „abuziv” dolarul, când Congresul impune sancțiuni arbitrare și confiscă ilegal activele companiilor sau persoanelor fizice, deoarece nu sunt susținute de Națiunile Unite, unici furnizori de dreptul internațional, unde este legea? Unde este respectul pentru proprietatea privată garantat de constituțiile țărilor democratice, inclusiv Elveția? Și dacă vreo instanță occidentală este competentă să judece un criminal de război, înseamnă că orice instanță africană, chineză sau rusă este competentă să judece crimele de război comise de occidentali în Irak, Serbia și în alte părți ale lumii, deoarece aceste crime sunt imprescriptibile.

Dacă legea unui anumit stat este superioară tuturor dreptului internațional, la ce folosește acesta din urmă? Pentru a justifica superioritatea dreptului occidental asupra dreptului internațional al O.N.U. și a dreptului național, Occidentul și Statele Unite invocă în mod constant „ordinea bazată pe reguli”. Dar care sunt aceste reguli? La ce se referă ele? Cine le-a instituit și după ce proceduri democratice? (...).

Surse :
1. https://arretsurinfo.ch/la-subversion-du-droit-devient-un-probleme
2. https://www.art-emis.ro/analize/subminarea-legii-a-devenit-o-problema